Bună!
Cracterizare Popa Tanda
Popa Tanda este personajul principal din nuvela cu același nume, de
Ioan Slavici. Prezentarea personajului oferă atât caracterizări directe, cât și
indirecte, întâmplările redate desfășurându-se pe o perioada de 10 ani.
Popa Tanda, pe numele său adevărat Trandafir, este preot în satul
Butucani, localitate în care și tatăl său a fost dascăl mulți ani. El este căsătorit
și are 4 copii.
În prima jumătate a textului, naratorul îl caracterizează în mod direct, de
unde înțelegem că este un om bun, cu multă carte, harnic și priceput la orice,
fiind talentat și la muzică, chiar mai mult decât răposatul său tată. Din același
fragment mai aflăm că Trandafir este un om corect și mult prea sincer, direct și
curajos, care mereu spune răspicat și oricui ceea ce este de spus. Aceste
aspecte însă i-au adus mai multe probleme, sătenii ajungând să fie deranjați
și să se plângă de atitudinea sa, părintele fiind în cele din urma mutat
disciplinar în satul Sărăceni.
Mai multe detalii despre personaj aflăm și în mod indirect, din relatarea
unor întâmplări. Omul este unul ambițios și perseverent și asta reiese din
faptul ca regasindu-se într-un sat mai sărăcăcios cu oameni nu foarte harnici,
Popa Tanda încearcă prin mai multe metode sa îi facă să devină adevărați
gospodari.
A încercat prin vorba buna însă oamenii, deși aprobau ceea ce el
spunea, nu se urmau sa facă ceva bun pentru ei. Personajul nu a renunțat ci a
găsit o metodă ingenioasă de a-i face pe oameni să acționeze, ajungând să
folosească ironia și batjocura la adresa lor, sperând că așa să obțină ceea ce
își dorea.
Perseverența de care da dovada Popa Tanda, are până la urmă
rezultate bune. Fiind un om harnic și ambițios, s-a gândit că până la urmă el
să devină un adevărat exemplu pentru săteni. Prin munca și dibacia de care a
dat dovada a reusit sa isi faca o casa frumoasa si o curte curată cu grădină
din care strângea roadele propriei munci. Toate acestea au dus în cele din
urmă la câștigarea respectului sătenilor care, în cele din urmă, au înțeles ceea
ce părintele încerca să îi învețe, au muncit și au reușit să transforme satul
într-un loc frumos, curat și plin de roade.
Personajul principal este din nou caracterizat, în mod direct, de către
autor, la finalul fragmentului. Astfel aflăm că după 10 ani, Trandafir este
neschimbat: verde, vesel și harnic. Un om care își iubește mult familia și care
se ocupă cu drag de nepoțeii care-l înconjoară.
Cel mai mult mi-a plăcut la acest personaj faptul ca este perseverent și
ambitions, crezand cu tarie în ideile sale și incercand prin toate metodele
posibile să își ducă la îndeplinire scopul. Este dovada faptului că ‘’ speranta
moare ultima’’, și că niciodată nu trebuie să renunțăm la ceea ce ne dorim cu
adevărat în viața, valori și principii după care încerc și eu, personal, să mă
ghidez în viața.